Nevoia de hrană este esențială pentru supraviețuire și se situează la baza piramidei necesităților umane. La niveluri superioare se găsesc plăcerile mai rafinate, dar mai puțin stringente.
Creierul, mai mult decât stomacul, gestionează tot ceea ce ține de apetit. Mecanismele cerebrale generează plăcerea și intenția de a mânca anumite alimente. Iar dereglările lor pot duce la apariția obezității.
Mâncărurile nesănătoase funcționează ca un drog la nivelul creierului, iar astfel învățăm creierul să reacționeze pozitiv, ducând la producerea de dopamină, cunoscută sub numele de „molecula plăcerii”. Zahărul, grăsimea, sarea sunt alimentele care stimulează producerea unor cantități mari de dopamină.
Ajungem să consumăm mai des alimente care ne fac plăcere, deoarece mâncarea, ca și drogurile, provoacă dependență.
În general, în spatele dorinței de a mânca compulsiv pentru a obține plăcerea, oamenii ascund o poveste, o traumă. Acest obicei de a obține plăcere prin alimente conduce de cele mai multe ori la obezitate.
În general este inutil să le spui ce să mănânce acestor oameni sau să le dai sfaturi de nutriție, pentru că poate ei le cunosc cel mai bine.
Așa că este evident cum se îngrașă oamenii, și atunci întrebarea cea mai potrivită ar fi „De ce se îngrașă oamenii?”.
În ce moment al vieții tale ai început să te îngrași? Ce s-a mai întâmplat în acea perioadă? Care sunt beneficiile acestui lucru?
Aici, de cele mai multe ori, intervine rolul psihologului, pentru că obezitatea poate fi efectul unor traume mai vechi, adică ceea ce nu se vede.
Folosind o metaforă, putem spune: „obezitatea nu este focul, ci fumul”.